13 June 2008

Jocuri

Nu-mi pasa de esti linistit ori agitat,

cu ce m-ajuta ca esti orgolios ori esti smerit?

Nopti si zile plangand te-am asteptat,
eternitati de dragoste si ura mi-ai dat cu un clipit.

 

Chiar daca esti bun sau rau nu vreau sa stiu.
Nu-mi mai pasa de esti iubit ori esti urat

Candva a fost devreme acum e prea tarziu

Murind am inviat, sperand la un trecut.

 

Intr-o luciditate irationala ma vrajesti cu un fler demonic,

Opresti lumini intr-u vesnice intunecimi nebune

Ce te transforma in inger plin de un dor statornic

Fara sa stii ca asupra-ti sunt ele, blestemele strabune.

 

Dar ce conteaza cum esti cat timp tu inca ma amagesti…?

Iubite… Eu stiu ca nu stii sa iubesti.

 

 

Daca mai e cineva pe aici care citea blogul Marianei poate isi aduce aminte de provocarea lansata de ea. Atunci, evident ca am indraznit si eu sa ma joc, dar la fel de evident este ca abea acum, dupa o sesiune de curatenie, mi-am gasit “manuscrisul”.. in concluzie…asta e poezioara antonimelor mele.Smile

Posted by Cosmina at 11:00:26 | Permanent Link | Comments (5) |

Orb

Unui prieten drag

Ai atins o raza de soare si nu te-ai multumit cu caldura ei. Ai vrut sa o ai si mai aproape de spiritul tau nebun si ai dus pumnul la inima, dar nici acolo nu ai simtit decat aceeasi caldura. Nimic in plus si nimic in minus. Nu a fost suficient si ai adus raza de soare in dreptul ochilor. Ai privit pentru o clipa Soarele dupa care ai fost cuprins de o bezna vesnica. Nu mai poti sa vezi si nu reusesti sa distingi nimic din ceea ce simti. Esti orb, slabit de puteri si sleit de orice dorinta de a continua. In momentul in care ai incercat sa atingi centrul soarelui nu te-ai gandit ca atractia se va transforma in respingere si ca in dispersie va fi oglindita toata furia ta… furie care ascunde lacrimi.

Lacomia te-a orbit. Nu ai fost fericit cu atingerea bucatii de minune, nu ai fost fericit cu stimularea batailor inimii tale de catre aceeasi frantura de rai, si ai sfarsit cu un bandaj gros al detaliilor si minciunilor peste doi ochi din sticla vulcanica neagra care acum au ramas fara orice fel de putere. Ochii tai perfecti nu vad nimic in afara intunericului etern.

Mai trist de atat este ca nici macar nu vrei sa te recunosti si sa te accepti. Stii sa iti faci atat de mult rau cu toate faptele tale.. Lipsa vederii te-a schimbat! Acum esti egoist, coleric, arogant, mereu nemultumit… si mai presus de toate orb, dar de fapt…trist.

Nu vezi cine te iubeste, nu vezi cine te uraste, nu vezi ca ranesti, nu vezi ca gresesti, nu vezi ca ignori, nu vezi ca subestimezi, nu vezi ca nedreptatesti si nu vezi ca ii tratezi cum te-au tratat…Te-ai indepartat atat de mult de tine incat nu-ti vezi nici macar sinele, acel nucleu al unei celule plina de esenta si valoare. Nu te vezi.. si nu ne vezi.
Dar noi te vedem si stim ca ai nevoie de ajutor chiar daca vezi, accepti, recunosti, doresti sau nu toate acestea. O sa fim noile tale bastoane chiar mainile tale vor fi cele care ne vor distruge, o sa fim noile tale bandaje chiar daca ne smulgi cu brutalitate, o sa fim noii tai ochi chiar daca nu ne vei lasa... pentru ca tu esti singurul ce a avut o raza de soare in maini, esti singurul ce a indraznit , si chiar daca riscurile s-au soldat cu pierderi... esti singurul pentru care merita sa trecem peste propriile persoane.
... si acum, mai are rost sa iti spun ca esti mai bun de atat?
Posted by Cosmina at 10:41:33 | Permanent Link | Comments (2) |