Suflet captiv
Iti multumesc pentru ceea ce reusesti involuntar sa scoti din acest suflet captiv care suspina dupa intelegerea unui alt suflet captiv intr-o lume ciudata…straina.
Iti multumesc pentru ca stii si poti sa imi eliberezi spiritul si sa deschizi usile masive ale ratiunii in favoarea vietii plina de lacrimi si suferinte, alcool si fum de tigara combinat cu parfumuri tari, dragoste si ura, tandrete si nebunie, neintelegere si contradictii... frumusete… o viata plina de tine, visator ratacit in lume, maestru al pierdutilor, prieten al nefericitilor, ascultator al dezamagitilor…strain al lumii mele si paznic al temnitei in care imi sunt inlantuite visele.
Mai e mult, dar m-ai facut sa cred ca merita sa sper chiar daca nu am nicio realitate de care sa sprijin scara teoreticei mele evolutii. Si sper, asa cum o faceam inainte….
Probabil ca nu o sa ma veghezi din umbra in momentul cand o sa incetez sa iti fiu un simplu invatacel, dar o sa te simt acolo, ca de fiecare data cand suflu-ti divin ma imbratiseaza cu aceeasi pasiune a vantului care imprastie miresmele tari ale izului tau ce se intorc nebune in vartejurile distrugerii pentru o noua dispersie mai violenta. Stiu ca atunci nu vei lasa o lacrima sa carbonizeze un suflet captiv intr-un trup inca nepotrivit, si stiu ca o sa fii mandru de mine cand o sa cresc suficient de mult ca sa las mugurii simtirilor copilaresti sa vada lumina soarelui si sa modeleze intr-adevar adultul pe care il voi reprezenta… si atunci… vom recopilari impreuna uriasule.
