In amintirea a ceea ce va fi.. in amintirea mea

Cand ai avut nevoie de sfaturi imi formai numarul si raspundea la orice ora o voce calma care incerca sa iti dea cele mai bune sfaturi dupa puterile ei.

Cand ai vrut sa plangi ai apelat acelasi numar si chiar daca nu am reusit sa te inveselesc sau sa plang cu tine, am tacut si ti-am ascultat suspinele.

Cand radiai de fericire si iti dadea dragostea pe afara din suflet si ochi eram acolo, cu mana pe telefon si radeam impreuna, te felicitam si ma bucuram sincer ca ai fost rasplatit asa cum meritai.

Cand ai fost nervos raspundeam la fel de calma si daca nu reuseam sa te linistesc iti ofeream liniste ca sa iti descarci amarul.

Cand doreai sa te insotesc in diferite locuri la diferite ore eram acolo si incercam sa vin in urma ta…
Oricand ai sunat ti s-a raspuns. Oricand nu iti era somn sau pur si simplu te plictiseai, cineva iti spunea “Alo, buna, ce faci?”…

Si acum… vesnica centralista are nevoie de o vorba buna, de intelegere si bunavointa, de linistire si armonie, de echilibru si pace, de incurajari si sfaturi, de chicoteli si glumite, de ironizari si explicatii, de afectiune si atentie, de liniste si ascultare… de tine in principiu. Si acum… Nu mai ai credit.