In amintirea a ceea ce va fi.. in amintirea mea

Stiu ca ti-am mai povestit despre incredibil de benefica ta influenta asupra mea si chiar daca am promis ca nu voi reveni asupra acestui subiect, de data asta scopul scuza orice evocare a numelui tau. Nu asta e important, acum, devine chiar irelevant, asa ca voi intra in tema.

Nu stiu daca iti amintesti, dar tu mi-ai oferit fericire si chiar daca mi-au fost refuzate simultan multe lucruri, pentru bucatica de rai pe care mi-ai inmanat-o nu am cum sa te rasplatesc. Eu nu stiu, nu pot… si tu nu ai avea cum sa accepti o posibila intentie de a te face fericit din partea mea. Asa ca, cineva merita tot ce ai facut tu frumos in interiorul meu. Acel cineva este el, intr-o situatie asemanatoare mie, dar nu iti face probleme, nu am cum sa il iubesc asa cum te iubesc pe tine, dar comparatiile nu isi au locul.

Ideea e alta, el crede ca sunt capabila sa ii ofer dragoste, liniste, intelegere si fericire, lucru de care eu nu ma vad in stare, dar simt ca trebuie sa dau mai departe fericirea pe care ai semanat-o in mine. Nu eram dispusa sa imi/ne ofer o sansa poate ca si in amintirea ta deja sanctificata. Azi, insa, am vazut altceva. Am vazut un glob de foc care mi-a patruns spiritul fara sa ma arda. Acel glob mi-a penetrat sufletul in momentul in care am primit binecuvantarea reprezentata de tine si acum, globul creste desi a produs si mici arsuri. Scantei din acel glob trebuie sa se dezvolte si in altcineva, in memoria ta.

Stiu ca nu sunt atat de speciala si nu pot sa trezesc in nimeni ceea ce ai trezit tu in mine, dar cu toate astea el crede ca sunt ceea ce isi doreste… si acum stiu ca a venit randul meu sa ofer tot ceea ce am primit, si chiar mai mult, chiar daca nu sunt decat un simplu intermediar al divinitatii tale si al impartirii ei intregii omeniri.

Simt ca mi-ai lasat in grija o noua viata pe care o port in inima, nu in pantece. Acum o sa imi asum responsabilitatea de a continua ceea ce am inceput intr-o noapte fara luciditate in care am spus ce era inauntrul meu. Tu m-ai innobilat si acum o parte din tine, o celula pe care ai uitat-o un mine, se dezvolta in spiritul tau, creste in mine si urmeaza sa prinda viata. Acel ceva frumos cu care m-ai mangaiat, acel ceva atat de ireal capata contur.. si acum, simt ca iluzia pe care o reprezinti se materializeaza.

O sa incerc sa ii ofer lui macar jumatate din ceea ce as fi indraznit sa visez ca imi vei da tu, pentru ca nu pot sustine intreaga greutate a cerului, pe care tu o ai mereu pe buze… O sa sper, o sa lupt, o sa incerc, o sa ma implic si o sa muncesc ca sa iasa ceva frumos. Si stii de ce? Pentru tine.

Pentru faptul ca trebuie sa dau viata din viata si sa contribui sa “perpetuarea” oferirii fara asteptari, pentru ca el merita si simt asta din tot sufletul, pentru ca vreau sa iti arat ca esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat si sunt capabila sa trec cu maturitate peste deziluzionari, pentru ca vreau sa vezi ca stiu sa iau ce e mai bun si mai frumos din tot ce m-a legat de tine vreodata, pentru ca vreau din tot sufletul sa incerc macar sa fac un om fericit.. si crede-ma, nu imi pasa daca eu nu o sa fiu atat de fericita cum visez, voi fi implinita ca fiinta umana demna de titlul asta, o data, inca o data.. si inca o data, ori de cate ori ma voi gandi la tine si ori de care ori ii voi vedea lui ochii lucind, buzele tremurand si ori de care ori ii voi auzi rasul dulce… asa ca… acum, am o noua sarcina, ma asteapta, o noua nastere, un nou-nascut ce va avea nevoie de dragoste, ingrijire si educatie, si o incercare de a face ceva din suflet… datorita tie- pentru el.

… si poate ca o sa invat sa-i spun ca il iubesc